Soare-ma!

Ma uitam la sufletul meu cum zacea trantit pe jos, in nisip.. ca o icoana cuminte. Zacea culcat pe lateral si respira greu. Il simteam amortit... si obosit, de parca nu mai voia sa zaca-n mine..si-n noi. Doar ploaia zacea in el. Era intemnitat si gata de moarte. Ma ascultam prin tine si ma-ntelegeam prin noi in timp ce-mi innodam degetele si privirile cu ale tale. Ma uitam la el si in tacerea din adancul sau ii auzeam soaptele. Ma apropiam de el sa vad ce i se intampla...iar el ma lua direct de mana si ma coboara incet in infern ca pe Dante. Zburase prea jos, prea aproape de oameni ...si-acum zacea  cu fata-n jos... Ochii i se umpleau de lacrimi de cate ori lasa iubirea sa iasa si sa intre in el..chiar daca se infiora de evlavie si stralucea de fiecare data ca un curcubeu. Stralucea atat de frumos incat ceilalti oameni ar fi putut fi invidios pe el.
L-am luat in brate cu grija in timp ce-si incolacea bratele de gatul meu... Capul lui ii statea sprijinit pe umarul meu iar mainile noastre incepura sa se impleteasca oarbe, pipaind, mangaind, cautand sa inteleaga. I-am desenat o inima pe plaja si l-am asezat in interiorul ei. L-am lasat acolo pret de cateva minute, soptindu-i la randu-mi ca nicio negativitate si niciun intuneric nu poate exista in lumina iubirii, niciodata.
"Ai venit? Cum ai aflat ca sunt aici?" il aud intr-un tarziu, vorbind cu silueta care pasea agale pe nisipul inflorat de racoarea noptii. "N-am aflat, am stiut pur si simplu. Am simtit ca trebuie sa vin aici, sa te gasesc in locul asta magic, sa caut in nisip urmele pasilor nostri, "
"Sa fie oare cu putinta?!" se intreaba, grabind sa-si stearga lacrimile de nisip.. "Mintea imi joaca iar feste, poate?!" ..Era  atat de incordat si agitat, si se grabea sa scotoceasca in adancurile memoriei unde-si pastra amintirile cele mai dragi.  "Nu am plecat niciodata ! ...Tot timpul am fost aici si tu in gandurile mele!" i-a soptit.
O aroma de vant se plimba prin paru-i saten, lucios si lung pana-n talie, ravasandu-l in suvite, in timp ce inima il recunoastea iar mintea refuza sa creada. Nu-l insela inima, care batea ca o nebuna de extaz!..Silueta intunecata a acelui barbat, se napustea cu sete, il lua in brate sarutandu-l flamand. Ii ridica apoi capul usor, sorbindu-i lacrimile din ochi, de pe buze si plimband mana tandru prin parul matasos..s-au izbit in nisipul inca fierbinte. Le simteam caldura trupurilor  Tot universul se-nvartea cu ei, cer, mare, stele, nisip..
Le-am privit ochii ce straluceau in intuneric si am citit in ei tot ceea ce gura nu putea sa rosteasca. Apoi, sarutul infometat, care aproape i-a strivit buzele,  pecetluind cu un sigiliu de foc toate asteptarile, sperantele si nostalgiile care facusera parte din ei atata timp. Le simteam trupul fierbinte prin materialul subtire al hainelor, fiecare fibra zbatandu-se sub invelisul de piele calda. Ii simteam respiratia tremuratoare si bataile inimii si atatea cuvinte nerostite vibrau in mangaierile tandre si saruturile nesfarsite...Bratele se inlantuiau din nou si guri flamande muscau cu sete, sorbind de pe buzele celuilalt seve, dorinte, senzatii si gustul sarat al brizei. Degete tremurande se infigeau in carne ca si cum ar fi vrut sa smulga bucati de suflete pravalite in dorinte descatusate....Buze calde insemnau cu fierul rosu pielea zvacninda a gatului, soapte fierbinti faceau sa tremure carne si suflet deopotriva. Sufletul meu avea perle in ochi acum iar silueta intunecata nu se mai satura sa-l priveasca. Sufletul meu nu mai gemea inlauntrul sau, era fericit si se inzdravenea. Ma uitam cum palmele lui se infiorau la cea mai mica atingere... iar sangele le clocotea in vene cu puterea unui suvoi, erodand toate dificultatile lumii din calea lor.... Trairi crezute a fi uitate erau mai prezente ca niciodata... iar furia timpului care trecuse aducea un plus de nebunie in imbratisarea si patima din ei, revarsandu-se in intreg universul.
M-am smuls aproape gatuita de emotie de voluptatea clipei ce-i invaluia odata cu razele lunii...in timp ce acel lichid rosu, un alt cuvant de amagire negraita..imi aluneca pe gat usor. Incet, incet am crezut ca m-am invatat cu lipsa sa...a ta...Dar....
.....si m-am trezit brusc in asternuturile mele parfumate si moi, cu raze de soare pe fata, dar ravasita, de parca as fi dormit 1000 de ani. Mi-am dat ochii peste cap la mega reflexia mea de peste noapte, ma fugaresc la aragaz sa-mi mai prepar un caffe-latte fierbinte.